Situaţie dezastruoasă în şcolile săteşti: Învăţământul rural a decedat cu acte în regulă!

FreshNews

scoala_sat
Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui a dat publicităţii un raport îngrijorător privind starea calităţii în sistemul de învăţământ din mediul rural. În şcolile de la sate, copiii duc o lipsă acută de calculatoare, laboratoare şi biblioteci. Foarte mulţi dintre ei abandonează cursurile din cauza sărăciei.

În anul şcolar 2014-2015, la nivelul judeţului Vaslui, 34 de unităţi de învăţământ (29 de gimnazii, trei licee şi două grădiniţe) au fost evaluate în cadrul proiectelor “Educaţie de calitate în şcolile din mediul rural”, implementate de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), instituţie aflată în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Din păcate pentru elevii noştri de la sate, doar şase unităţi de învăţământ (sub 18% din total) au îndeplinit standardele minimale de acreditare. Este vorba despre şcolile din Măluşteni, Stănileşti, Voineşti, Ghermăneşti, Hoceni şi Lipovăţ. Celelalte 28 au avut cel puţin un calificativ “Nesatisfăcător” înregistrat prin raportarea la 43 de indicatori de calitate.
Pe primul loc în “topul ruşinii” se află Şcoala Coroieşti, care are nu mai puţin de 30 de calificative “Nesatisfăcător”, 11 “Suficient” şi doar două de “Bine”. Urmează Şcoala Deleşti, cu 21 de “Nesatisfăcător” şi 22 de “Suficient”. Jenantul podium este încheiat de Şcoala Bogdăneşti, cu 19 “Nesatisfăcător”, 23 “Suficient” şi un “Bine”.
Cauzele acestei situaţii au fost rezumate foarte bine de câteva cadre didactice calificate din mediul rural: “Astăzi, în secolul XXI, în judeţul Vaslui, există şcoli săteşti care nu au apă curentă, nici canalizare, există şcoli în care, în miezul iernii, elevii dârdâie în sălile de clasă «încălzite» de teracote vechi şi dotate cu geamuri prin a căror tâmplărie, îndoită de trecerea timpului, trece nestingherit vântul îngheţat de afară. Tot astăzi, deşi legea o prevede clar, unii primari refuză categoric să plătească naveta profesorilor şi dau nepăsători din umeri când vine vorba despre problemele instituţiei de învăţământ din comuna pe care o păstoresc. Tot astăzi, încă se practică învăţământul simultan, care nu face altceva decât să îndobitocească elevii. Tot astăzi, părinţii nu au bani pentru ca elevii să-şi poată procura cele mai bune materiale didactice, uneori, nu au nici bani de caiete. Şi tot astăzi, elevii lipsesc adeseori de la cursuri fiindcă trebuie să-şi ajute părinţii la muncile agricole sau în gospodărie”.
Revenind la evaluarea ARACIP, trebuie spus că majoritatea unităţilor de învăţământ de la ţară se confruntă cu grave probleme în ceea ce priveşte existenţa şi funcţionalitatea spaţiilor şcolare şi auxiliare, asigurarea serviciilor medicale şi a celor de orientare şi consiliere pentru elevi.
De asemenea, laboratoarele de chimie, fizică, biologie, informatică şi sălile de sport lipsesc cu desăvârşire. Pentru mai mult de o treime dintre şcolile evaluate nu s-a putut aprecia existenţa unui progres, în ultimii trei ani, în ceea ce priveşte construirea, amenajarea şi întreţinerea spaţiilor cu destinaţie didactică şi, implicit, la indicatorii privind utilizarea acestora spaţii.
Totodată, oferta de carte a bibliotecilor şcolare rurale este scăzută; pentru majoritatea se asigură doar variantele de manuale alternative pe discipline şi niveluri de studiu, iar documente programatice şi reglatoare sunt puse la dispoziţia celor interesaţi în doar 30 la sută dintre unităţi.
Din nouă şcoli vasluiene verificate lipsesc serviciile de orientare şi consiliere, în alte opt, cadrele didactice nu se implică în activitatea de cercetare, iar documentele proiective sunt elaborate formal, nerealist şi netransparent în şapte şcoli.
O parte dintre unităţile evaluate se “bucură” şi de un management defectuos al personalului didactic, auxiliar şi nedidactic, în timp ce oferta educaţională nu este realizată şi promovată corespunzător.